Cand pui raul in fata nu mai poti fi luat prin surpridere de el.
Cei puternici sunt cei care dau ordine.
Sculptura este bucuria finitului.
Numai că o funcţie sau o conştiinţă nu pot fi iubite, oricât de formidabile ar fi ele. Felul acesta al cuiva de a se insinua în tine printr-o parte a lui — chipul, vocea, felul de a gândi — nu face decât să-ţi deschidă fiinţa către momentul unor întâlniri viitoare, când ajungi să-l cunoşti pe celălalt "în carne şi oase", abia atunci urmând ca relaţia ta cu el să se aşeze în adevărul ei. Dar de câte lucruri imponderabile, de câte detalii, aparent nesemnificative, atârnă reuşita unei întâlniri!
Umilirea este cel mai teribil atentat la adresa libertăţii.
Potenţialul de sensibilitate al unui om scapă oricărui proiect educativ. Maturitatea noastră afectivă este o chestiune de traiect personal.
Infernul este locul în care întrebarea "ce e de făcut?" nu se mai pune.
Dacă îmi spun asta, dacă îmi scriu, mă ajut oare? Şi apoi cum poţi scrie în timp ce îţi vine să te ascunzi şi să dispari? Cât timp se poate prelungi acest exerciţiu pe fond de lehamite continuă, cu un nod în gât, cu respiraţia nedusă până la capăt, cu gustul ăsta mizerabil de iască şi leşie?
Dacă ura celorlalţi - covârşitoare uneori - invidia lor, mârşăvia lor sunt neputincioase, este pentru că există câţiva oameni pe care îi iubim până la capăt.
Un om devine celebru din clipa în care începe să convieţuiască cu propria lui caricatură.
Nehotărârea este o ţinere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei auto‑definiri.
O simplă picătură de iubire poate topi un ocean de ură.
Spovedania este suprimarea voluntară a ascunderii. Ea nu înseamnă că nu ai nimic de ascuns, ci că nimic nu trebuie ascuns până la capăt.
Iadul este, neîndoielnic, starea celui care, aplecat deasupra prăpastiei, nu mai poate fi tras de nimeni înapoi.
Puterea este raportul de comandă-supunere care se instituie în sfera educării libertăţii.
Libertatea este putinţa de a alege între mai multe posibilităţi ale mele.
