Vitamina C sau acidul ascorbic este una dintre cele mai cunoscute vitamine. Denumirea ei provine de la proprietatea de a vindeca scorbutul. Este hidrosolubila, oxidabila, nu este rezistenta la caldura si la razele ultraviolete. Organismul uman nu este capabil sa o sintetizeze, de aceea stocul trebuie innoit permanent.
Principalele ei proprietati sunt urmatoarele:
-intervine in fenomenele de oxidoreducere, fiind cel mai puternic antioxidant;
-este antiinfectioasa, tonifianta, antitoxica;
-participa la asimilarea de catre organism a fierului;
-previne si vindeca scorbutul;
-mareste rezistenta vaselor sanguine ;
-contribuie la formarea globulelor rosii, a dintilor si oaselor;
-are rol de reglare a nivelului glicemiei si al colesterolului, de distrugere a toxinelor acumulate in organism;
-intervine in buna functionare a tesuturilor, precum si a diferitelor organe;
-participa la transformarile chimice ale proteinelor, lipidelor si glucidelor, la formarea substantelor intercelulare ;
-diminueaza perioadele de convalescenta;
-este eficienta in reducerea ritmului de opacjfiere a cristalinului (indeosebi la persoanele varstnice);
Doza zilnica recomandata este de 60-95 mg. Dar parerile sunt impartite intre cercetatorii in domeniu, Linus Pauling recomandand 18.000 mg pe zi.
Excesul de vitamina C impiedica eliminarea urinei, iar excesul in mod continuu duce la formarea pietrelor la rinichi si bila. Supradoza de vitamina C poate distruge vitamina B12, reducand eficienta anticoagulantelor, pierderea calciului, cauzand diaree si sangerari nazale.
